Studiu

Mihai tocmai a gasit o partida de-a noastra din 1985, notata atunci de el. Sper ca macar sa fi fost una jucata in cadrul unui simultan mare, altminteri nu-mi imaginez cum de puteam juca (eu) atit de prost.

a - Radu Baciu n - Mihai Bisca Handicap: 2 Data: 1985 (186 mutari; negru cistiga prin abandon) 75 conect. la 44, 116 conect. la 109, 137 conect. la 135   [download]

Oricum, dupa ce ne-am mutat la Casa Studentilor am inceput sa rarim putin frecventa megasimultanelor. Multi incepusera sa joace deja acceptabil: nu-mi mai puteam permite sa fac greseli prea mari in partidele cu ei - chestiuni frecvente intr-un astfel de simultan. Din experienta pe care incepusem s-o acumulez in intilnirile particulare (de acasa) invatasem ca este mult mai util (pentru cei mai tari dintre ei) sa joc cu fiecare in parte si apoi sa comentam impreuna partida respectiva.

Pina atunci singura modalitate de studiu descoperita (in perioada mea de singuratate) fusese cea de a parcurge o partida de profesionisti, de a ma intreba la fiecare mutare unde as juca eu ? ... si apoi sa incerc sa-mi explic de ce au jucat ei in alta parte ? Era o metoda care necesita foarte mult timp, o astfel de analiza putind dura un numar apreciabil de ore.
Acum situatia se schimbase un pic. Eram mai multi, numarul intrebarilor se inmultise si el ... iar raspunsurile trebuiau date cu mult mai multa acuratete decit cele pe care mi le dadeam (si le acceptam cu ingaduinta) mie insumi.

Tot in perioada aceea au inceput sa ne parvina si primele carti. Diferiti amici care apucasera "sa plece" incepusera sa ne trimita de afara - la inceput ceva mai rar dar cu timpul, din ce in ce mai des - fel si fel de carti de Go. O lunga perioada nu avusesem parte decit de cele 2 -3 carti si citeva reviste pe care le aveam impreuna, eu si Paun. Romania era pe atunci o tara inchisa (practic) - cel putin pentru cei care eram inauntru; legaturile cu exteriorul erau extrem de greu de realizat iar schimburile de informatii (de orice gen, inclusiv cartile de Go) ... aproape imposibile.
George Stihi a pus imediat la punct un sistem de xeroxare si distribuire a cartilor - o performanta deosebita, avind in vedere ca aparatul numit "Xerox" era o aparitie insolita in Romania acelor ani iar folosirea lui - datorita posibilitatilor subversive pe care le oferea - era destul de strict controlata de catre "Securitate". Mai tirziu sistemul xeroxurilor se va extinde din ce in ce mai mult, reusind ca pina acum (cind inca mai functioneaza dupa mai bine de 20 de ani), sa ofere tuturor jucatorilor de Go din tara un suport bibliografic constant si eficient.