Jotsu

Febra concursurilor ne prinsese pe toti si pentru ca tuturor (probabil) ni se pareau prea lungi perioadele de sedere in Bucuresti, aparitia lui Serban Cristescu a fost salutara. A lui Serban ... si a inventiei sale, pe care a denumit-o Jotsu.
Nimeni nu stie de la ce vine sau daca inseamna ceva dar pentru ca suna bine, aceasta denumire a fost adoptata fara prea multe intrebari.

Jotsu era un concurs de "blitz" inspirat din sistemul practicat in Japonia, de catre insei.
Se formau grupe mici (de 5-6 jucatori), ordonate in functie de rangurile componentilor (Gr.A - cea mai tare; Gr.B - urmatoarea ... s.a.m.d.) care timp de o saptamina jucau intre ei un turneu "fiecare cu fiecare". Dupa o saptamina primii doi clasati din fiecare grupa avansau in grupa superioara, in timp ce ultimii doi treceau in cea inferioara.
... Si cum sistemul nu era (parca) suficient de stimulativ, Serban introdusese si o taxa de joc: fiecare jucator platea la inceputul rundei o suma (...10-20 lei ?), iar toti banii dintr-o grupa intrau in buzunarul cistigatorului grupei respective. Taxa era suficient de mica pentru a nu fi simtita de catre cei care cotizau, dar suma cistigata de catre primul din grupa (saptaminal !) putea capata dimensiuni interesante pentru multi dintre jucatori - care erau inca studenti ...

Emil Versehora, Liviu Oprisan, Mihai ... la primul simultan cu un profesionist !! (chibiteaza: Bogdan Ghica - Pasarica, Gigel Chiran, Mihai Ciocoiu ... )

De fapt, totul incepuse intr-unul dintre atelierele Facultatii de Arhitectura ...
Intr-o zi m-am intilnit pe strada cu Liviu Oprisan. Mergea grabit iar din geanta i se reliefa tabla de go ...
- Incotro ? - l-am intrebat, stiind ca nu era zi de club ...
- Pai ma duc sa joc la Arhitectura ... la "Jotsu". Hai si tu daca vrei !

Pe drum mi-a povestit cum se intilneau ei, de citeva luni (un grup de vreo 5-6 ... cu Serban Cristescu, Adi si Titi Ghioc, Mihai Lita, ... si alti citiva), la Arhitectura. Nu cunosteau pe nimeni pe acolo dar stiau ca dupa-amiezile, daca studentii nu au vreo lucrare mai urgenta de predat, atelierele erau goale (... si niciodata incuiate !). Intrau intr-un atelier, isi scoteau jocurile si stateau acolo citeva ore.

Cind am ajuns noi, Serban era deja acolo si pregatea samovarul - un samovar electric, daca-mi aduc bine aminte, pe care il cara de acasa de fiecare data - ca sa fie ceai la discretie, in timpul jocului ...
Pe la ora 11 noaptea, s-au facut platile ... si ne-am dus acasa. (Se pare ca fratii Ghioc n-au dus-o prea rau in perioada aia ...) Am continuat bineinteles sa frecventez Jotsu o vreme, pina cind ne-am gindit sa testam sistemul si in Preoteasa ... unde ... A zice ca "a prins" - ar fi o exprimare palida ! A declansat o adevarata isterie !! Citiva ani, nu s-a mai jucat decit asa. Bucurestenii numesc de fapt, perioada aceea ca fiind : "Perioada JOTSU".

 
 

  O mica complectare a lui Liviu Oprisan :

" Banii pentru Jotsu se strangeau intr'o varianta mult mai dura decat ce s'a incercat la Preoteasa. O grupa /Jotsu avea 6-8 oameni si se'ntampla cam asa: primul lua toti banii, locul 2 nu platea nimic, locul 3=10 lei, 4=15, 5=20 ... s.a.m.d.

O saptamana castiga Titi, o saptamana Adi si'n felu' asta Ghioceii colectau tot banetu'. Pentru mine era o victorie personala sa particip in Jotsu si sa nu platesc nimic :). Cred ca'n perioada asta Boxi, Serban, Mihai Lita, Preotescu erau pe salariu si'si permiteau sa joace destul de des :).

Oricum, grupul din Arhitectura era destul de omogen. Se juca de cateva ori pe saptamana (sau sa fi fost zilnic?) si cred ca mai toti am castigat macar o data."

Liviu

 

  ... si un alt "veteran", Ionut Cora :

"Cred ca era prin '91 ...
Era duminica. Era zi de club la Preoteasa. Si eram innebunit dupa go.
Se facuse deja 7 seara si jucam partida dupa partida inca de la 10 dimineata. Cam pe la oara aia a parut si Serban Cristescu ... tocmai luase chenzina. Ne-am gandit ca ar fi o idee excelenta daca am juca la 1 leu punctul. Ne gandisem noi ca asa vom pune mai multa patima la fiecare partida si ne vom perfectiona si jocul de yose. Eu eram 5 sau 6 kyu (parca) iar Serban 3 kyu ... Si am inceput sa jucam ...

Se facuse deja 10 seara si Serban trebuia sa-mi dea vreo 200 de lei. Parca intrase in transa ... vroia sa joace imediat o alta partida ... si le pierdea una dupa alta.
Se facuse aproape de 12 noaptea: Serban continua sa joace ... Adi Ghioc se uita consternat la partide iar portarul de la Preoteasa nu stia cum sa ne dea afara mai repede. Cred ca aratam ca niste dementi ... Serban inversunat ... Adi Ghioc fuma tigara dupa tigara ... si eu care incercam sa castig cit mai multi bani. Din cate imi aduc aminte ne-am orit pe la 600 de lei (adica jumate din chenzina lui Serban). Am plecat spre casa si m-am trezit ca am un sentiment de vinovatie : fumam Dunhill si il lasasem pe Serban cu ditamai gaura in buget.

Urmatoarea duminica ne-am intalnit iar ... si am zis ca ar fi o idee buna daca am juca un fel de concurs in care pierzatorii sa-i plateasca o suma modica invingatorului unei grupe. Zis si facut ! ... Si asa a inceput Jotsu ....

Prima grupa a fost formata din Serban, eu, fratii Ghioc si Liviu Oprisan. Patima era mare ... Pe langa faptul ca te alegeai si cu ceva bani te puteai mandri si cu Titlul de JOTSU. Dupa prima incercare au inceput sa joace si Boxy,Lita, Codin ( offf ... ce dor imi e de Codin ...)
Pasiunile incepusera sa creasca atat de mult incat am ajuns la concluzia ca zilele de joi si duminica nu sunt suficiente, pentru a juca cat mai multe jots-uri. Asa ca Serban a venit cu ideea ca Facultatea de Arhitectura ar fi un loc execelent pentru concursurile noastre. Asa ca am inceput sa vizitam atelierele Arhitecturii. Pentru Serban locul era foarte familiar. Imi aduc aminte ca la prima intalnire am intrat in una din salile parasite ale facultatii si l-am privit cu surprindere pe Serban cum deschide lacatul unui dulap in care isi tinea niste carti, ceai, cafea ... SAMOVARUL si chiar niste obiecte de imbracaminte (!!).
Cred ca asa am continuat vreo 2 - 3 luni ... Am format astfel o comunitate stabilind intre noi o relatie de prietenie cu totul speciala. Probabil ca voi uita cu timpul toate intamplarile si fazele din vremea aceea ... dar nu-i voi uita niciodata pe Serban, Liviu, Ghiocii, Codin, Radu, Boxy, Lita ... si altii ...
Cred ca tocmai asta a fost special ... A fost o perioada scurta in care am uitat complet de grijile cotidiene ... si ne-am afundat intr-o lume speciala ... a prieteniei si go-ului.

Ca o ironie a soartei, totul s-a terminat in momentul in care dulapul lui Serban a fost spart - si acum ma intreb unde o fi samovarul ...
Am continuat concursurile Jotsu la club....dar parca nu mai era farmecul de altadata. Au inceput sa apara oameni ce incercau sa fenteze regulile, patimile depaseau de multe ori tabla de joc ... Dar ce ma mira?

Raman la ideea ca Jotsu a fost un capitol important pentru o mica parte din jucatorii de go. Si ca vremea lui a trecut ... Si ca vom putea reincepe Jotsu ... poate doar cand vom regasi samovarul lui Serban ... "

Ioan Cora