Primii ani

1994, Maastricht: Catalin, jucind cu Hirata (unul dintre cei mai tari amatori japonezi) ... intr-o pauza

Primii doi ani ai "federatiei" au fost de ... asezare a lucrurilor (... ca sa zic asa). Spun asta acum, dupa ce a trecut atita vreme; pe atunci insa, cred ca vedeam totul putin altfel ...
Singurul punct de referinta pe care-l aveam era (bineinteles) perioada anterioara si (avind in vedere ceea ce reusisem in anii de "ilegalitate"), ma asteptam ca din momentul oficializarii sa se produca o veritabila explozie. N-a fost chiar asa ... sau cel putin, nu asa cum ma asteptam eu sa fie ...

Incepusem putin cu stingul (... dintr-un anumit punct de vedere): Statutul federatiei, facut impreuna cu Mihai Lita si Serban Cristescu, disparuse ... in locul lui, George preferind Statutul "cadru" al Ministerului. In dimineata primei Adunari Generale, cind ne daduse citeva copii xeroxate ale viitorului statut, incercase sa-mi explice ca este mai bine sa-l adoptatam pe acesta ... ca-i al ministerului ... si ca oricum nu conteaza ce scrie acolo, ca noi o sa facem tot cum credem noi ca-i mai bine. Culmea-i ca in momentul acela nici eu nu gindeam diferit ... si mi-am zis ca intr-adevar nu conteaza. Nu ma deranja faptul ca varianta noastra de statut fusese inlaturata fara nici un fel de comentariu ... ci doar (putin) gestul inutil de a adopta un text cu care nu prea aveam nici o legatura. Nu mi-au placut niciodata lucrurile inutile; de cind ma stiu, am avut o repulsie (aproape fizica) fata de lucrurile inutile. Sint departe de ceea ce s-ar putea numi "un materialist" dar mintea mea refuza sa inteleaga orice gest care sa nu fie urmat de vreun efect oarecare ... deci inutil. Jocul de go nu a facut decit sa-mi intareasca aceasta convingere: in Go, orice miscare inutila este proasta (o greseala, in urma careia pierzi - sub o forma sau alta - puncte).
Problema acestui "statut" al federatiei nu-i chiar atit de putin importanta pe cit ar putea parea la prima vedere (asa cum mi s-a parut si mie la inceput, de altfel). Dupa numai citiva ani, cind au inceput sa apara neintelegeri in conducerea federatiei, am simtit de nenumarate ori nevoia raportarii la niste regulamente solide - singurele care pot asigura functionarea unei organizatii ai carei membri au opinii atit de diferite incit nu se pot intelege pe cale amiabila. Statutul cadru al ministerului era o chestie foarte stufoasa, pe baza careia ar fi putut functiona federatia de Fotbal sau cea de Atletism (organizatii mari cu multi angajati, baze sportive, bugete imense) ... nu si una de dimensiunile celei ale noastre, cu un singur salariat - restul activitatii bazindu-se pe voluntariat. Statutul Federatiei Romane de Go, recunoscut de noi toti ca fiind inadecvat si de nepus in practica nu a mai fost - ca atare - luat in seama niciodata, de nimeni; un bolovan inutil care nu ne-a putut sluji la nimic. Nu stiu cit de buna era varianta de statut facuta de mine impreuna cu Mihai Lita si Serban Cristescu ... dar acela ar fi fost, in orice caz, functional si ne-ar fi putut scuti de o groaza de necazuri.

Cit despre George ... s-a dovedit ca, intr-adevar ... obosise.
Fara George Stihi, ceea ce s-a intimplat la noi in materie de go (pina in 1990 - 92) ar fi aratat (in mod cert) cu totul altfel. Fara capacitatea lui de organizare si sistematizare, totul ar fi mers cu mult mai greu.
Din nefericire - si pentru ca se pare ca (totusi) "functia modifica omul" - odata ajuns in mod oficial secretar general al F.R.Go ... George s-a transformat. A devenit un simplu functionar care avea de indeplinit niste sarcini de servici. A inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la club iar intilnirile de la el de acasa, au icetat. Au incetat si consfatuirile despre "cum e mai bine sa facem ..." - consfatuiri care ne hotarisera, pina atunci, fiecare pas. Acum hotara totul singur. In cei aproape doi ani, cit timp a fost secretar, nu a reunit decit de doua sau trei ori Biroul Federal (singurul organism care poate lua decizii - de fapt - in privinta activitatii federatiei) ...
Asta nu a insemnat, in mod neaparat, ca lucrurile au mers rau (George este un tip suficient de constiincios si parolist incit sa nu-si permita a-si bate joc de ceea ce face)