N-a fost sa fie...

Ne inscriem la Cupa OLIMPIA - 2003 (Titi Ghioc, Dan Preotescu, Bogdan Campianu, Mihai Bisca, Luchi Calota)

N-a fost sa fie ... Parik s-a dovedit a nu fi fost nascut pentru munca asta. Pe zi ce trecea imi dadeam seama din ce in ce mai mult de acest adevar.
Ramin la parerea mea ca era un tip cu totul special, fata de care aveam (si am in continuare) toata consideratia ... dar ca secretar al federatiei nu a facut aproape nimic.

La inceput, zicindu-mi eu ca nu parea genul de om pe care sa il impingi de la spate, l-am lasat sa se acomodeze cu treaba pe care o aveam noi de facut acolo. Dupa vreo doua-trei saptamini Parik continua sa vina insa la servici ... mai mult pentru a face cite o partida cu mine.
Venea dimineata, statea aproape degeaba pina pe la prinz, isi punea o partida si apoi auzeam inevitabil intrebarea:
"- Facem o partida ?"

La inceput jucam impreuna ... dar dupa o vreme am inceput sa il refuz.
"- Nu. Uite, avem de facut chestia asta ... Pina nu o terminam nu jucam !" ... dar de facut, mai intotdeauna o faceam tot eu singur.
Treptat, am inceput sa-i fac mici reprosuri ... mai intii delicate si cit mai voalate posibil dar ulterior pe un ton din ce in ce mai imperativ. Dupa vreo 2-3 luni am ajuns sa-i spun direct si fara ocol ca daca nu are de gind sa se apuce de treaba, mai bine ne lasa. O sa cautam un altul si gata. A mai trecut foarte putin si mi-a spus ca-si va da demisia.
Din pacate relatiile noastre fusesera zdravan zguduite in ultima vreme; nu ne mai intelegeam atit de bine iar despartirea nu s-a produs in cei mai buni termeni.

Nu stiam ce sa fac.
Pe de o parte, eram tentat in continuare sa plec de la conducerea executiva a federatiei, sa ma retrag si sa continui sa fiu doar un simplu jucator de Go. Incercam un usor regret pentru frumoasele zile in care-mi puteam permite sa ma duc la concursuri si sa joc. In ultimul an nu mai jucasem prea des deoarece munca la federatie si arbitrajul concursurilor imi ocupau tot timpul.
Pe de alta parte, nu-mi venea sa las balta tot ceea ce realizasem (alaturi de ceilalti), cu cel mai mare entuziasm, timp de atitia ani. Pusesem prea mult suflet in tot ceea ce facusem pina acum, pentru a lasa lucrurile in voia sortii.

De la un moment dat, am aranjat cu cei de la RATB si mi-au recomandat citiva arbitri de Sah. Ia-m platit pentru a veni la concursurile noastre (ca sistem de concurs fiind perfect compatibile cu ale lor); in felul asta apucam si eu sa joc din cind in cind ... Dar problema nu era rezolvata decit pe jumatate.
In absenta oricarei solutii, mi-am zis ca timpul le va rezolva cumva pe toate (este o solutie la care am apelat poate un pic prea des in decursul vietii mele) si am continuat ... Speram bineinteles ca va apare totusi cineva, cindva ... care sa poata ocupa functia de secretar al federatiei. Pina una alta, la sfatul contabilului, am facut un referat catre ministru ... in care explicam intreaga problema. Am primit o derogare prin care acesta ma imputernicea sa fac munca de secretar pina la rezolvarea situatiei.
In anul (aproape) care a urmat, am facut o serioasa economie la bugetul federatiei prin faptul ca - postul de secretar fiind vacant - nu am platit acest salariu, iar banii i-am folosit pentru restul activitatilor noastre.