O sedinta deschisa de Birou

Cupa Ing (Baile Felix, 1996) (Go Juan vs. Cristian Pop; in spate, Rob van Zeist)

La inceputul lui Ianarie 1996 era programat un concurs de calificare pentru cei care vor reprezenta Romania in Finala Cupei Ing, la Amsterdam (parca).
La Amsterdam se juca de fapt Finala Europeana a Cupei, deoarece Finala adevarata urma sa se tina in Coreea, la ea putind participa si profesionistii. La acest din urma concurs se ducea si cistigatorul Finalei Europene.
Data fiind miza existenta, calificarea de la Bucuresti devenise unul dintre concursurile foarte importante de la noi, atragindu-i pe toti jucatorii nostri tari ... Si daca tot ii stringeam pe toti, faceam intotdeauna si un concurs "Open" in acelasi timp, pentru ca acestia sa poata fi urmariti de cit mai multi jucatori din restul tarii.

Intre timp, primisem informatii cum ca George Stihi ar fi eventual dispus sa vina din nou ca secretar la noi iar pe de alta parte eu eram hotarit sa continui, pina la gasirea unui alt candidat. Nu credeam ca George este omul ideal pentru aceasta functie si mai stiam ca "ciorba incalzita" nu are un gust prea grozav ...
Nu eram singurul care gindea asa, drept pentru care m-am gindit ca cel mai corect ar fi sa string Biroul Federal pentru a discuta aceasta singura problema: eu sau George. Lui George nu i-am spus inca nimic, aceasta urmind sa fie o consultare "de principiu". Daca Biroul ar fi decis pentru el, atunci urma sa il contactam si sa-i propunem revenirea.
Mi-am dat apoi seama ca decizia nu este una simpla si ca opiniile Biroului Federal nu trebuie, in acest caz, sa fie neaparat si corecte. Le-am propus atunci colegilor mei sa tinem aceasta sedinta sub o forma cit mai deschisa, pentru ca mai multi sa-si poata da cu parerea in privinta respectiva - iar concursul din Ianuarie parea o ocazie cit se poate de potrivita pentru asa ceva.
Am stabilit deci ca sedinta Biroului Federal sa se tina la data concursului si i-am anuntat pe toti participantii despre acest lucru, in invitatia pe care le-am trimis-o. Intre doua runde, vom face o pauza ceva mai lunga si vom discuta problema viitorului secretar.

La concurs a venit, ca de obicei, destul de multa lume. Nu stiu cum (cu toate ca am banuielile mele) dar se auzise ca am tine in ziua respectiva Adunarea Generala a federatiei si au aparut inca de dimineata George Stihi si chiar noul inspector pe care il aveam din partea ministerului (cel vechi si care ne ajutase foarte mult, se pensionase). Acest inspector, proaspat numit si pe care nu il cunoscusem inca, a venit insotit de Vali Urziceanu. Dupa citeva luni in care, din cauza suspendarii Vali nu mai aparuse, acum iata-l din nou printre noi. Nu stiu daca inspectorul stia ceva despre aceasta suspendare (si ulterior mi-a parut rau ca nu am deschis subiectul de fata cu omul ministerului) dar in orice caz, dupa ce a auzit ca nu este vorba despre nici o Adunare Generala ci doar de o Sedinta de Birou deschisa, a plecat imediat. La fel si George.

Intr-una dintre pauze am hotarit sa facem sedinta. Vali se asease si el printre noi, iar eu mi-am aratat mirarea in fata acestui gest. L-am intrebat ce cauta acolo, el fiind suspendat din viata sportiva, deci neavind dreptul de a participa la activitatile federatiei. Mi-a raspuns cu tupeu ca, in calitatea sa de presedinte al clubului Locomotiva se crede indreptatit sa fie prezent acolo.
L-am rugat sa paraseasca sala insa a refuzat. L-am avertizat ca daca se va incapatina in continare, voi chema politia pentru a-l evacua. Era suspendat si gata. In acel moment mai multi dintre cei prezenti au intervenit in favoarea lui Vali, incercind sa aplaneze conflictul. Am cedat cu regret in fata lor si am inceput sedinta.

Le-am explicat ca se pune problema rechemarii lui George sau a raminerii mele in functia de secretar. Aveau de ales intre noi doi sau puteau propune pe altcineva, daca exista un astfel de candidat.
Apoi, pentru ca discutiile sa fie libere si ca sa nu le influentez hotarirea prin prezenta mea (cu atit mai mult cu cit George plecase), m-am retras in sala de jos a clubului, asteptindu-le verdictul.

Dupa vreo ora, verdictul a venit: eu voi fi secretarul federatiei.
Toate astea se intimplau in ziua de Duminica. Marti dimineata eram in Biroul de Personal al ministerului pentru a-mi depune candidatura la postul de secretar.
"- ... Dar a fost depus un dosar aici, pentru acest post, de saptamina trecuta !" - ma intimpina sefa biroului ...
"- Cine ?" - intreb, mirat ca respectivul nu aparuse cu doua zile inainte la Sedinta de Birou - cu ait mai mult cu cit isi depusese deja dosarul la minister ...
"- Se numeste Mihai Opris, a fost Vicecampion National ... si mai are si niste recomandari pentru ocuparea postului ... din partea presedintelui clubului Locomotiva ..."

Mai tirziu aveam sa aflu ca in sedinta de la sala RATB-ului, cel care in final inclinase balanta in favoarea mea fusese Vali - propunindu-ma pe mine si nu pe George. Acesta din urma ar fi fost un candidat cu mult mai greu de inlaturat (daca nu chiar imposibil) in fata celor de la minister.