Baile Felix - 1996

Impreuna cu Mihai Lita si Dan Cioata, in seara festivitatii de deschidere a concursurilor de la Baile Felix - 1996

La 1 Martie 1996 s-au tinut la Baile Felix Primul Campionat European pentru Juniori si Finala Europeana a Cupei Ing. Decizia ca aceste concursuri sa se tina la noi se luase in Congresul European din vara lui 1995 si era pentru prima oara cind asemenea concursuri erau date unei tari ex-socialiste. Asta arata in mod evident aprecierea de care ne bucuram in ochii Federatiei Europene de Go.

Trebuie sa recunosc ca, la vremea respectiva, eu am fost de parere ca ne asumam un risc extraordinar angajindu-ne sa organizam niste evenimente de o asemenea anvergura; conditiile de cazare si infrastructura pe care le aveam in tara erau atit de modeste (ca sa nu zic chiar proaste) incit imi era teama sa nu ne facem de ris si totul sa se transforme intr-un esec lamentabil. Nu prea fusesem de acord cu initiativa aceasta dar Sorin Sora si Mihai Bisca (cei care ne reprezentasera atunci la Congresul European) o facusera iar oferta lor fusese acceptata.

Primul impediment pe care il vedeam era faptul ca nu aveam nici un fel de ajutor iar treba care ne astepta nu putea fi rezolvata de unul singur. De aceea, imediat dupa ce am primit aprobarea din partea Federatiei Europene, am strins Biroul Federal si le-am explicat acest aspect. Le-am propus sa numim Fundatia Sakura ca organizator principal al evenimentelor (vorbisem in prealabil cu cei de acolo si fusesera de acord); am facut un referat catre ministru explicind lipsa de fonduri si de personal in care ne aflam si necesitatea ca Fundatia Sakura sa preia organizarea concursurilor. Referatul a fost acceptat iar transferul a devenit cit se poate de oficial si legal.
Daca pina la urma toate s-au sfirsit cu bine atunci, la Baile Felix, asta s-a datorat numai ajutorului extraordinar pe care l-am primit din partea parintilor copiilor lui Carmen Mateescu. Au facut imediat un comitet de organizare si ne-au sustinut in mod substantial, pe amindoi, pe toata perioada de pregatire si desfasurare a concursului.

Aranjasem ca totul sa se petreaca la Baile Felix in primul rind pentru ca era foarte aproape de granita vestica si invitatii nostri nu s-ar fi lovit prea tare de groaznicele noastre sosele. Pentru cei care nu veneau cu masina, aranjasem sa vina numai pina la Budapesta de unde ii preluam noi cu un autocar si-i aduceam pina la hotel.

Statiunea era plina de locuri de cazare dar am gasit cu greu un hotel care sa arate cit de cit decent - avind in vedere participarea la care ne asteptam pentru concursuri. Dupa vreo doua-trei zile de cautare am reusit sa descoperim unul care arata rezonabil (cel putin pentru standardul romanesc), care la data concursului urma sa fie gol si care ne oferea niste spatii de joc convenabile chiar la parterul sau. Il aveam in intregime doar pentru noi.
De asemenea, foarte aproape, la Oradea, aveam un grup extrem de entuziast de jucatori de Go pe a caror ajutor puteam miza - si care ne-au si ajutat efectiv foarte mult.

Cu vreo trei-patru zile inaintea evenimentului totul era pregatit. Ne-am dus totusi mai devreme (impreuna cu Carmen si Robert Mateescu) pentru ultimele verificari si pentru a ne asigura ca nu vom avea parte de nicio surpriza. Urma sa ne intilnim acolo cu Rob Kok si Matti Groot, care veneau si ei mai devreme, ca reprzentanti ai Federatiei Europene, sa vada daca totul este in ordine.

Programasem ca Vineri seara sa organizam o festivitate de deschidere sub forma unei mese festive oferite tuturor participantilor iar Simbata dimineata sa inceapa rundele.
Vineri au inceput deci sa vina rind pe rind, participantii. Se anunta deja o participare mai mare decit ne asteptam noi. Pina la urma au venit vreo 180 de jucatori acolo, la toate concursurile: aproape 120 la Campionatul de Juniori, cei 24 (crema Go-ului european) la Cupa Ing si vreo 30-40 la Open.
Spre prinz a aparut si Mihai Opris (insotit bineinteles de Vali, fara de care nu facea nici o miscare). A venit aproape direct in camera mea.

Carmen si cu mine, asteptind inscrierea participantilor (Baile Felix - 1996)

Stateam de vorba cu Carmen, Rob si Maati ... La un moment dat auzim ciocanituri in usa.
"- Intra !" ... tip eu ... "Este deschis !"
Usa se deschide incet si de pe culoar, vocea lui Opris:
"- Domnu' Baciu !"
M-am ridicat si m-am indreptat catre intrare. De pe hol, il auzeam pe Vali soptind:
"- Intra bai ! ... Hai intra !..."
A intrat.
"- Vreau sa-mi predati stampila. Din acest moment nu mai actionati in numele federatiei !" ... mi se adreseaza abrupt, de fata cu toti ceilalti.
"- Bine, dar parca stabilisem altceva la Bucuresti ..."
"- Nu. Din acest moment nu mai sinteti organizatorul concursului !" ... continua Opris ...
"- N-am de gind sa fac chestia asta. Am stabilit ceva si voi duce concursul pina la capat. Voi vorbi si cu inspectorul, sa vedem ce parere are." ... am raspuns si am pus mina pe telefon.
Am sunat la Bucuresti si am vorbit cu inspectorul, explicindu-i ce se intimpla. Mi-a dat un raspuns care m-a siderat:
"- ... Pai daca asa spune domnul Secretar ... trebuie sa va supuneti ! ..."
"- Atunci, va comunic ca in clipa asta mi-am dat demisia. Concursul va avea loc numai sub conducerea Fundatiei Sakura !"

Mi-am scris repede pe o hirtie demisia, invocind felul in care Mihai Opris a ocupat postul de secretar si modaliatatea in care intelege sa conduca federatia - lucruri cu care nu pot fi de acord. Am semnat-o si i-am dat-o lui Opris. Intre timp incepuse sa parlamenteze in fata lui Carmen cum ca federatia ar fi organizatorul si ca noi nu am mai avea ce sa cautam pe acolo ... Ajunsese chiar sa tipe ca, daca persistam in atitudinea noastra se va duce la politie si va anula concursul.
Bineinteles ca spunea prostii, asa incit nici Carmen si cu atit mai putin eu nu l-am mai bagat in seama. Olandezii se uitau mirati la intreaga scena. Din cind in cind, Carmen le traducea cite ceva din ceea ce se intimpla ...
Iar Vali ... Vali Urziceanu statuse tot timpul ascuns privirilor, undeva pe culoar ...

Eram profund scirbit de mirlania totala care se petrecuse. Dupa ce-i dadusem demisia lui Opris insa, incepusem sa simt o oarecare usurare. Mi-am dat seama brusc ca scapasem de mocirla in care oamenii aia ma atrasesera in ultima vreme.
Mi-am promis atunci ca nu voi mai participa niciodata la niciun concurs al federatiei sau la orice altfel de activitate, atita timp cit cei doi vor fi la cirma ei. In semn de revolta si protest ... dar si pentru faptul ca nu mai voiam sa am nici o legatura (dar absolut niciuna) cu vreunul dintre ei.
Mi-am mentinut aceasta pozitie pina in ziua de azi si nimic nu ma va putea convinge ca nu sint decit niste impostori, gata sa calce peste orice pentru a-si urmari numai si numai propriile lor interese. Ba chiar ... anii care au trecut de atunci nu au facut decit sa-mi intareasca aceasta convingere.