13. CELE MAI SCURTE PARTIDE
Bucuresti, 1984
13. CELE MAI SCURTE PARTIDE
O partidă de șah se poate termina chiar și în numai două mutări (mat-ajutor).
La GO, sfârșitul nu mai este abrupt, violent, marcat de capturarea unei anumite piese adverse, de aceea o partidă durează în medie 200-250 de mutări (și chiar mai multe, dacă nu se termină prin abandon, ci cu numărarea efectivă a punctelor).
În plus, o partidă nu poate fi pierduta în câteva mutări, pentru la GO nu există erori capital vizibile, efectul unei mutări greșite se resimte abia în timp și, de multe ori, poate fi diminuat, compensat eventual prin mutări ulterioare bune (sau de erori ale adversarului...).
Sunt totuși consemnate în istoria jocului câteva partide încheiate „anormal” de repede, când erorile făcute au depășit „media”, compromițând întreaga partidă.
Între jucători profesioniști, cea mai scurtă partidă de GO se pare ca s-a disputat acum vreo șaizeci de ani și a durat 23 de mutări, după care albul a cedat din cauză că a anticipat greșit evoluția unei scări. Nu degeaba exista proverbul „Dacă nu ai înțeles scara, lasă-te de GO”.
Următoarea partidă ca lungime a avut loc în ianuarie 1966 și a opus pe I. Haruyama (5-dan), cu albele, lui N. Maeda (9-dan), cu negrele (komi 5,5 puncte). Lupta a durat 33 de mutări, după care albul a cedat.
Primele mutări sunt uzuale: 1-R16, 2-D17, 3-Q3, 4-D3, 5-P17, după care albul atacă în colțul din dreapta-jos (6-R5), negrul se apără (7-R7) și se intră într-un joseki cunoscut unui jucător profesionist: 8-P4, 9-Q4, 10-Q5, 11-P5, 12-O4, 13-O5, 14-N4, 15-N5, 16-P2, 17-R4, 18-Q7, 19-M4, 20-M3, 21-L3, 22-Q2, 23-S5.
Urmează alb 24-S6, o mutare eronată, după care albul nu mai are scăpare. Negrul se întărește în colț (25-S4, 26-R7), atacând imparabil piesele albe alăturate: 27-P3, 28-N3, 29-L2, 30-O2, 31-R2, 32-S1, 33-M2 și, în poziția din diagramă, orice încercare de salvare a albului este sortită eșecului. Colțul rămâne al negrului, care controlează astfel toată marginea dreaptă a tablei, cu o formație de doua piese (shimari) în coltul de sus și un zid invulnerabil în dreapta-jos, a cărui influență se exercită până foarte departe de el. Partida nu mai poate fi redresată.
Comentatorii acestei partide subliniază învățătura că este mult mai grav să urmezi greșit o schemă de joc (un joseki) decât sa alegi greșit un joseki pe care să-l urmezi corect. Altfel spus, să nu învățăm neapărat unde joacă maeștrii, ci mai ales de ce joacă ei acolo...
Gheorghe Păun