VARIANTE NESTANDARD

VARIANTE NESTANDARD
Ca în cazul oricărui joc foarte răspândit, și pentru GO au fost propuse o serie de variante, unele mai năstrușnice, altele mai „serioase”.
Primele idei de generalizare care se impun atenției sunt de factură clasică: trecerea de la doi jucători la trei (sau mai mulți), sau trecerea din plan în spațiu.

Jocul in trei - dr. Walter Schmidt din Timişoara a vorbit de mai multe ori despre frumusețea și complexitatea unei asemenea partide - conduce la probleme delicate de strategie, din cauza coalițiilor care pot apărea între jucători.

Trecerea de la două dimensiuni la trei nu pare însă deloc atractivă: deja jocul este destul de complicat așa cum este, iar „citirea” unei ,,table” cubice (sau cu numai trei niveluri, cum ne propune un cititor la Știință și tehnică) este mult prea dificilă.

Deosebit de amuzante pot fi însă alte variante, imaginate mai ales pentru destindere (și pentru a atrage la GO sau împrejurul lui și soțiile, recomandă un articol apărut în Revista Germană de GO numărul 2 pe 1975).

Iată trei asemenea variante:
1. GO pe echipe. Două echipe, fiecare cu unul sau mai mulți jucători, se întrec mutând pe rând, într-o ordine precizată dinainte(câte o mutare de fiecare echipă, desigur, prin jucătorul căruia i-a venit rândul). Regulamentul rămâne același. Bineînțeles, membrii unei echipe nu se pot consulta între ei. Ceea ce poate apărea astfel este ușor de imaginat: fiecare jucător are un alt plan strategic, o altă tărie de loc, astfel încât intențiile bune ale unuia pot fi compromise de mutarea altuia și invers. În orice caz, se poate aprecia că echipa mai neomogenă este în dezavantaj, în particular, un jucător singur este avantajat împotriva unei echipe neomogene, chiar dacă ea are o medie a puterilor de joc superioară. Încercați și ... păstrați-vă calmul!
2. GO cu mutări duble. Acest gen de partidă este cunoscut la multe alte jocuri: de fiecare dată se fac câte două mutări. La GO trecerea de la o mutare la două este însă mult mai importantă, deoarece modifică structural toate chestiunile legate de ko (pot fi închise imediat), seki, viață și moarte (un grup trebuie aibă cel puțin trei ochi pentru a fi viabil) etc. O posibilitate mai puțin exagerată este de a avea permisiunea unei mutări duble o singură dată în cursul unei partide.
3. GO progresiv. Și mai amuzantă, dar mai greu de jucat, este varianta de regulament în care primul jucător face o mutare, al doilea două, primul face apoi trei mutări și așa mai departe, de fiecare dată câte o mutare în plus. Bineînțeles, nu se poate ajunge prea departe; de exemplu, dacă n-ar exista nici o captură, după 26 de asemenea mutări n-ar mai rămâne libere decât 10 puncte ale tablei.
Cititorul poate imagina și alte năstrușnicii similare.

Pentru a nu uita însă GO-ul obișnuit, iată doua probleme.
În prima (diagrama 1) albul joacă și capturează, în cea de a doua (diagrama 2) negrul joacă și capturează.

Răspunsuri.
1. alb D2, negru E3, a D3 (albul sacrifică patru piese), n D4, a A3, n D1, a D2, n C2, a C1, n D3, a D1 (alte patru piese sacrificate!), n F1, a D1, n E1, a A2 și nu mai este nimic de făcut.
2. Negru E1, alb D1, n F2, a E2,n E4, un damezumari neașteptat și eficient.

Gheorghe Păun