O. KORSCHELT

O. KORSCHELT
Despre O. Korschelt am mai vorbit cu vreo trei ani în urmă, atunci când derulam istoria GO-ului, precizând că el este autorul primului serial de prezentare a jocului în Europa, cel care a introdus în acest fel jocul în Occident.

Într-un număr mai vechi din GO Monthly Review (1983), se spune că „O. Korschelt a fost un inginer german care a venit în Japonia la invitația guvernului japonez încă la începutul Erei Meiji (1867-1911).
El a lucrat ca inginer de căi ferate.” Articolul precizează că, în general, se știu foarte puține lucruri despre O. Korschelt, ignorându-se de pildă și prenumele, semnificația inițialei „O” adică (între timp s-a descoperit că ea vine de la Oscar). Se știe însă că „a stat vreo douăzeci de ani în Japonia și că a învățat GO în cursul unei îndelungi convalescențe, perfecționându-se apoi cu unii dintre cei mai puternici jucători ai vremii, inclusiv cu Murase Shuho (1838-1886), cel de-al 18-lea Honinbo.

Chiar înainte de revenirea în Europa, mai exact, între 1880 și 1884, O. Korschelt a publicat un serial de articole în revista germană Mittheilungen der Deutschen Gesellschaft für Natur-und Völkerkunde Ostasiens, sub titlul GO-spiel, care este prima prezentare sistematică (istorie, regulament, tactică, strategie, probleme, partide comentate) a jocului într-o limbă occidentală.

În 1966 (în 1980 se înregistrau deja șapte retipăriri succesive), articolele lui Korschelt au fost strânse într-un volum intitulat „The theory and practice of GO”, editat de S.P. King și G.G. Leckie.

Un volum care, editorii o spun și comentatorii o confirmă, este pentru cei interesați de Go precum „Elementele lui Euclid” pentru cei interesați de geometrie: cartea dintâi, cea de la care trebuie plecat, mai cuprinzătoare și mai bine scrisă decât multe alte cărți ulterioare. (De altfel, multe cărți ulterioare de GO au citat copios din serialul lui Korschelt; a făcut aceasta în primul rând A. Smith, autorul primei cărți în limba engleză dedicată jocului, prima carte occidentală de fapt, „The game of GO”, 1908, aproape în întregime „inclusă” în serialul lui Korschelt.)

De curând, prin intermediul scriitorului Adrian Rogoz, am intrat în posesia unui exemplar al cărții lui Korschelt și, într-adevăr, conținutul ei este impresionant.

Ajunge, de exemplu, să consemnăm faptul că lucrarea conține 52 de probleme (cu enunțul și soluția prezentate prin coordonate), iar capitolul ultim, intitulat „Teoria deschiderilor a lui Murase Shuho”, se întinde pe 80 de pagini și prezintă 50 de începuturi de partidă (câte 30-60 de mutări în fiecare) sistematizate și comentate (foarte pe scurt, abia câteva rânduri de fiecare) chiar de M. Shuho. Sunt incluse atât partide cu handicap, cât și fără.
Diagramele următoare prezintă două exemple, ambele din partide fără handicap.

O. Korschelt afirmă „este greu de crezut că teoria deschiderilor va mai progresa mult dincolo de nivelul lui Murase Shuho” și că „probabil nici unul dintre cititori nu va fi capabil să deguste în întregime” aceste deschideri, deoarece pentru aceasta „este nevoie de o înțelegere completă a întregii literaturi disponibile în GO”.

Merită deci să rejucăm partidele respective (în numerele viitoare voi mai prezenta și altele).
Gheorghe Păun