MAESTRU LA JOCUL DE DAME

MAESTRU LA JOCUL DE DAME
Titlul articolului numește o nuvelă din volumul întâi al seriei Nuvela chineză medievală, apărută de curând la Editura Minerva (Biblioteca pentru toți, nr. 1314-1316), în traducerea lui Toni Radian.
Nu intrăm aici în detalii privind acțiunea (un tânăr de condiție modestă se dovedește a avea un talent deosebit pentru „jocul de dame”, ajunge „maestru” și pleacă în lume pentru a-și găsi o soție potrivită; aceasta va fi, desigur, tot o „maestră” a acestui joc).
Ne interesează însă două aspecte de mare importanță (pentru cititorii rubricii de față): nu despre dame este vorba în nuvelă, ci despre GO, iar textul conține o serie de considerații asupra jocului care merită a fi cunoscute.

De ce a tradus T. Radian numele chinezesc, weiqi, al jocului prin dame și nu prin GO, denumirea adoptată în întreaga lume, este ușor să ne imaginăm: n-a auzit probabil de GO (totuși...) s-a gândit la damele chinezești, un joc cu bile colorate, manevrate pe o tablă în formă de stea.

Cititorul însă își dă imediat seama despre ce joc este vorba: sunt invocate legende legate de istoria jocului, de răspândirea lui, se vorbește despre punctaje, handicap, complexitate strategică.

Supărător este că traducătorul chiar explică la un moment dat (pagina 111), într-o notă de subsol, termenul weiqi, păstrat de câteva ori ca atare în text: „Joc de dame”.
În acest joc din vechime, care se joacă în doi, fiecare partener are o sută optzeci de piese. Câștigă acela care reușește să împresoare cât mai multe piese ale adversarului.”

Se înțelege deci că regulamentul nu este total necunoscut (dar nici total cunoscut: nu împresurarea a cât mai multor piese este obiectivul principal la GO) și totuși vorbește despre un „joc de dame”.

Să lăsăm însă lucrurile așa cum sunt (măcar până ce cuvântul GO va intra în suplimentul suplimentului la DEX...) și să reluăm din nuvelă câteva pasaje de un interes aparte.

„Încă din vechime, caligrafia, pictura, jocul de dame (GO-ul, n.n.) și cântatul la qin erau socotite patru arte nobile.” (...)

„Se spune că jocul de dame (GO-ul, n.n.) reproduce tabloul lumii orânduite după cele opt trigrame alcătuite de însuși Fuxi.
Numărul pieselor de pe tablă - trei sute șaizeci - corespunde numărului zilelor în care pământul săvârșește o rotație.
Piesele negre și albe semnifică cele două forțe opuse Yin și Yang, adică cerul și pământul.
Cele patru colțuri ale tablei reprezintă soarele, luna, stelele și semnele zodiacului.
Pe tablă au loc mii de schimbări, ale căror taine nu sunt în stare să le dezlege nici măcar zeitățile.
Acest joc le place foarte mult nemuritorilor, și nu degeaba s-a păstrat istoria despre Wang Zhi și munții Lankeshan. („mânerul putred de secure", relatată și aici, n.n.).

Există o legendă potrivit căreia, weiqi a fost creat de împăratul Yao, care l-a inițiat în acest joc pe fiul său Danzhu. Dar aceasta este o curată născocire. Oare înainte de Tang și Yu nici măcar zeitățile nu jucau acest joc?

În fapt, această artă se dobândește foarte greu. Dacă omul este înzestrat de la natură, știe de la bun început ce mutări urmează să facă, iar cei neobișnuit de înzestrați se perfecționează pe zi ce trece și nu se lasă până nu ating culmea. Se află însă și alții mai mărginiți: aceștia izbutesc cu chiu cu vai facă o mutare-două, și pe urmă se împotmolesc.

Chiar dacă cei mai mari maeștri se străduiesc ani în șir să le împărtășească unor astfel de oameni tainele weiqi-ului, aceasta este de folos doar dascălilor, învățăceii netalentați nealegându-se cu nimic: așa cum, încep, așa și sfârșesc. Nu degeaba se spune că darul beției și talentul pentru jocul de dame (GO, n.n.) sunt hărăzite de soarta odată pentru totdeauna, iar această privință omul este neputincios: „nu le poate nici spori, nici irosi.”
„Ale vieții ciudățenii, deșertăciuni lumești,
Cu lupta de pe tabla de șah au asemănare,
Dinainte nu știi niciodată când câștigi sau când pierzi.
Spus-a Poweng, cel învățat de soartă:
«Aduce bucurie o luptă câștigată,
Dar uneori și-nfrângerea folosul și-l arată».”

Problemă. Negrul joacă și se salvează.
Răspuns: Negru R2, alb Q2, n T2, a R1, n T5. Variante: n R2, a T3, n S1 sau n R2, a T2, n T3, a Q2, n T5.
Gheorghe Păun