DIN NOU REGULAMENTUL (I)

DIN NOU REGULAMENTUL (I)
Pentru ca rubrica de față să nu rămână accesibilă numai cititorilor care știu deja GO și pentru a răspunde acelora care doresc să învețe vechiul și, în același timp, irezistibil de modernul sport al minții, reluăm, într-o formulare sintetică, regulile lui. Pentru detalii, poate fi consultată cartea Inițiere în GO, RECOOP, 1985, 1986, 1988 (ediția a treia conține un capitol suplimentar, de Radu Baciu, c care sunt comentate două partide de la turneul pe echipe Braşov-1986).
Unele dintre prevederile regulamentului sunt ilustrate de diagrama alăturată.
1. GO-ul se joacă pe o tablă caroiată cu 19 linii orizontale și 19 linii verticale, cu piese albe și negre de formă identică (de obicei lenticulare). La începutul partidei tabla este goală. Piesele se așază în punctele de intersecție ale caroiajului (inclusiv pe margini și în colțuri) și nu sunt deplasate în timpul partidei.
2. Negrul joacă primul, apoi jucătorii mută pe rând. O mutare constă în plasarea unei piese pe tablă. Într-o partidă cu handicap, prima mutare a negrului (jucătorul mai slab) constă în așezarea, în locuri bine stabilite, a 2 - 9 piese avantaj. Se poate „muta” și pas, lăsând adversarul să joace efectiv de mai multe ori (prevedere utilă uneori în finalul partidei).
3. O piesă plasată la mijlocul tablei are patru libertăți, cele patru puncte vecine de intersecție a liniilor caroiajului; la margine, o piesă are trei libertăți, iar la colț numai două. Nu contează deci ca libertăți punctele de pe diagonală. Un grup de piese vecine, legate prin liniile caroiajului (deci nu și două piese în diagonală) se comportă solidar, libertățile fiind evaluate la nivelul grupului și nu individual, la nivelul pieselor. O piesă (sau un grup de piese) complet lipsit de libertăți este capturată și îndepărtată de pe tablă. Piesele capturate se mai numesc și prizonieri și ele valorează câte un punct în finalul partidei.
4. Obiectivul jocului este realizarea de teritoriu; se numește teritoriu o zonă a tablei înconjurată de piesele unui jucător (în așa fel încât, mergând pe liniile tablei, nu se poate ajunge de la piesele adversarului la punctele vacante ale teritoriului). Teritoriile se calculează în finalul partidei, numărând punctele vacante din fiecare. Punctele aflate „între granițe ” se numesc puncte neutre și nu intră în teritoriul nimănui.
5. Un jucător nu poate ocupa ultima libertate a unui grup propriu (pe scurt, se spune că „sinuciderea este interzisă”) decât dacă prin însăși acea mutare el capturează piese adverse și grupul propriu rămâne pe tablă cu cel puțin o libertate.
6. Jocul se încheie atunci când cei doi jucători cad de acord asupra acestui lucru (nici unui nu mai are motive să joace: nu se mai poate închide teritoriu în plus, nu se mai pot captura piese adverse, nu se mai poate diminua în nici un fel teritoriul advers). Mai exact, jucătorul aflat la mutare propune încheierea partidei (sau joacă pas); dacă adversarul cade de acord, partida se încheie, în caz contrar, ea continuă (primul jucător poate muta mai departe pas sau poate reveni oricând la mutări efective, dacă situația o cere.
Celelalte reguli în numărul viitor. Cu cele aflate deja, aproape că puteți juca GO corect.

Gheorghe Păun