DIN NOU, REGULAMENTUL (II)
Bucuresti, 1989
DIN NOU, REGULAMENTUL (II)
Continuăm prezentarea regulilor GO-ului, începută în numărul anterior al revistei. Pentru a ușura parcurgerea textului, reluăm aici și diagrama de data trecută.
7. Un grup de piese care are cel puțin două libertăți interioare separate (se numesc ochi) - vezi grupul alb din colțul din stânga-sus al diagramei - sau își poate forma prin joc alternativ două asemenea libertăți, nu mai poate fi capturat, din cauza regulii 5 (se numește grup viu). Un grup de piese care, teoretic, nu poate evita capturarea (se numește grup mort - nu are și nici nu-și poate forma doi ochi) se elimină în finalul partidei de pe tablă, fără a se consuma mutări efective în acest scop (fără a obliga deci jucătorul care capturează să joace în propriul teritoriu, pierzând astfel puncte).
8. O poziție în care există două grupuri opuse, cu cel mult un ochi fiecare și în care nici un grup nu-l poate captura pe celălalt (primul care joacă acolo pierde, deci nici unul nu joacă) se numește seki. În seki, ambele grupuri sunt considerate vii (excepție deci de la regula anterioară) și nici un jucător nu are puncte de teritoriu aici (toate punctele sunt neutre, chiar dacă sunt încercuite de unul dintre jucători).
9. Punctajul unui jucător este evaluat în finalul partidei, după ridicarea de pe tablă a grupurilor moarte și după acoperirea punctelor neutre cu piese de o culoare sau alta (pentru a nu fi confundate cu punctele de teritoriu). Din teritoriu se scad prizonierii pierduți (care se aşează pur și simplu în teritoriu, după care se numără intersecțiile rămase libere). Câștigător este, desigur, jucătorul cu punctajul maxim. O partidă se poate, bineînțeles, termina și prin abandon. De obicei, din punctajul negrului se scad în final 5,5 puncte, pentru a compensa avantajul de a fi mutat primul (se elimină în acest fel și remiza).
10. O poziție în care cei doi jucători pot captura și recaptura în mod repetat câte o piesă se numește ko. În ko nu este permisă recapturarea imediată, ci numai după cel puțin o mutare în altă parte a tablei, prevenindu-se astfel evoluția ciclică a jocului. În general, repetarea (consecutivă sau la distanță) , de trei ori, a întregii configurații a tablei (din cauza unor ko-uri simultane) atrage după sine anularea partidei. În finalul partidei, toate ko-urile trebuie închise.
11. Orice dilemă (care nu poate fi rezolvată de un eventual arbitru) se tranșează prin joc efectiv, unul dintre jucători putând eventual juca pas. Dacă ambii jucători spun pas, atunci partida se încheie.
Pe scurt, trebuie reținut că obiectivul fiecărui jucător este realizarea de puncte (din teritorii și prin capturarea de piese adverse) și că singurele interdicții privind plasarea pieselor sunt cele referitoare la recapturarea în ko și sinucidere (crearea de grupuri proprii lipsite complet de libertăți). De asemenea, trebuie înțeles de la început care este diferența dintre un grup viu și unul mort: existența sau posibilitatea de a forma la nevoie, prin joc alternativ, a cel puțin doi ochi, două puncte interioare libere, separate, închise de piese necapturabile (excepție: seki, dar apare foarte rar).
Mai departe urmează desigur, tactica și strategia, problemele și studiile. Pentru asemenea subiecte, cititorul este rugat să consulte cartea Inițiere în GO, RECOOP, 1985, 1986, 1988, și colecțiile revistelor Știință și tehnică, Rebus, Viața Studențească. În plus, cititorul este rugat să joace, cu un jucător mai avansat dacă se poate, pentru a progresa mai rapid.
Gheorghe Păun