SAKATA JUCÂND CU HANDICAP

SAKATA JUCÂND CU HANDICAP
Sakata Eio este unul dintre numele legendare ale Go-ului secolului nostru, fiind deținătorul celui mai bogat palmares printre toți profesioniștii japonezi. El s-a retras de câțiva ani din activitatea competițională, dar este încă prezent în GO (participă la meciuri demonstrative, ocupă poziții de frunte în Federația Internațională și în Asociația Japoneză de GO etc.).

În numărul 50 (iarna 1987-1988) al revistei GO World este publicat un prim episod al unui serial dedicat marilor momente ale carierei sale, prezentându-se cu comentarii detailate numeroase partide memorabile.

Vom relua câteva dintre acestea, spicuind din comentariile respective. Diagramele (am anunțat acest lucru într-un număr trecut) vor fi realizate cu ajutorul unui program scris în Pascal de studentul Silviu Brânzei, de la Facultatea de Matematică a Universității din București (s-au folosit un calculator Coral 4021, un terminal grafic DAF 2020 și o imprimantă matricială CDC 9335).

Prima partidă reținută în revista GO World a avut loc în anul 1934. Sakata Eio, atunci de 14 ani, tocmai fusese promovat 1 dan; pentru a sărbători acest lucru, a fost aranjat un meci cu deja bine cunoscutul Go Seigen (20 de ani acel moment, 5 dan, în condițiile în care rangul maxim în Japonia era 7 dan).
Desigur, Sakata a jucat cu handicap, două piese. Partida a durat 230 de mutări și s-a încheiat cu victoria cu două puncte a negrului. Primele 200 de mutări sunt prezentate în diagramele alăturate.
Comentariile din revista amintită sunt destul de sărace. Ca idee generală, Sakata subliniază priceperea cu care Go Seigen anulează avantajul celor două piese handicap și lipsa unui stil personal al negrului, care nu face altceva decât să lupte și să încerce să citească secvențe cit mai lungi de mutări.

Go Seigen era un expert în supraviețuirea pe spații restrânse (apropo de invazia din stânga-jos, în prima diagramă). De remarcat atacul sever cu mutarea 27. Până la mutarea 61, rezultatul (profit contra influență) este egal (mutarea 53 se face în locul lui 37, iar 55 în locul lui 50).
Negrul ataca în sente cu 62. Și la 81 era o mutare mare, dar de final. Negru 80 este timid. Alb 83 face ca partida să fie foarte strânsă. Negru 90 era mai bine la H18 (ostilitățile în acest colț ar fi fost tranșate după o secvență de mai multe mutări).

Negru 102, 104 - negrul trebuie să fie atent, deoarece are un grup slab deasupra (111 se joacă locul lui 1, 116 în locul lui 97). După atacul alb 119, negrul se decide să ia centrul și face ca jocul să depindă de salvarea grupului de sus. Planul reușește (până la 144), cu costul sacrificării unui grup mic.
Alb 181 este mutarea pierzătoare. Dacă era făcută la stânga lui 149, punctele S16 și F18 deveneau miai și partida s-ar fi terminat la egalitate.

Mutarea în sente negru 190 este foarte mare.
În numerele viitoare, vom relua și alte partide ale lui Sakata.
Gheorghe Păun