SCANDAL LA LONDRA

SCANDAL LA LONDRA
Cei de-al cincilea turneu al marelui premiu european, ediția 1990-1991, s-a desfășurat între 29 decembrie și ianuarie și a intrat istoria GO-ului din mai multe motive, principalul fiind finalul său cu totul inedit.
Aflăm amănunte din Newsletter-ul editat după turneu de Federația Europeană de GO.

În primul s-a adoptat un sistem „elastic" de byo-yomi: după expirarea timpului de gândire s-au acordat 10 minute pentru următoarele 20 de mutări, 5 minute pentru alte 20, urmând ca restul partidei să se desfășoare în ritmul a 30 de mutării în câte 5 minute.

Și mai inovator s-a dovedit modul decidere a celui care mută primul, anume nu prin tragere la sorți, cum se face în mod tradițional, ci printr-o licitație: cel care acordă un komi mai mare are piesele negre!
Fără măcar a impune restricția ca numărul de puncte de compensație să nu fie întreg, pentru a elimina remiza!

La turneu au participat 160 de jucători.
După cinci runde, printre cei neînvinși se număra și M. Katscher, din Hamburg, pentru prima dată înscris într-un concurs al marelui premiu; întrebat de ce „a apărut" atât de târziu, el a replicat că îi place să joace mai mult în cafenele, partide mai relaxate.
În runda a șasea, M. Katscher a pierdut însă în fața lui Zhang Shutai.
În runda următoare, Zhang a fost învins de Ivan Detkov, astfel că înaintea ultimei runde, singurii jucători cu 6 puncte erau Detkov și compatriotul Alexei Lazarev.

Înaintea întâlnirilor din runda a opta, M. Macfadyen a atras atenția arbitrilor că este posibil să se pregătească o remiză, ceea ce s-a și întâmplat.
La insistențele organizatorilor, Detkov și Lazarev au admis ca partida lor să fie notată, dar au pornit joace atât de repede încât persoana care trebuia să facă acest lucru n-a reușit să înregistreze decât câteva mutări.

Nici numărul de puncte komi nu a fost clar definit, existând de fapt presupunerea că el a fost hotărât în final, pentru a echilibra situația de pe tablă. Când li s-a cerut să reproducă partida abia încheiată, cei doi jucători și-au reamintit numai 152 de mutări, deși, la nivelul lor (ambii sunt 6 dan), ar fi trebuit o poată rejuca în întregime.

În fața acestei situații, arbitrii au propus mai întâi pedepsirea celor doi jucători, prin considerarea partidei ca fiind pierdută de fiecare dintre ei, dar în cele din urmă Detkov a fost declarat câștigător al concursului pe baza SOS (suma punctelor adversarilor), cu o jumătate de punct în plus față de Lazarev.
În ceea ce privește clasamentul în marele premiu european (și cupa Fujitsu), lucrurile nu au fost însă decise imediat, urmând ca Federația Europeană de GO să ia o hotărâre în privința punctajelor celor doi jucători.

Episodul este neplăcut, dar folositor prin învățăturile pe care le ilustrează: (1) GO-ul este un joc împărătesc (spunea E. Lasker, completând fraza „șahul este un joc regesc"), dar să nu presupunem că toți jucătorii de GO au comportări nobile;
(2) într-un sport cu o tradiție atât de îndelungată. (și nu oriunde, ci în Orient), invențiile trebuie promovate cu mare grijă, pentru a nu face posibile aranjamente de genul celor la care s-au pretat cei doi jucători sovietici la Londra.

Cele 152 de mutări pe care Detkov și Lazarev au putut/consimțit le rememoreze sunt redate în Newsletter-ul amintit (fără comentarii însă), dar nu sunt sigur merită a fi reproduse.
În schimb, iată o problemă: în situația din diagramă negrul joacă și trăiește.
Răspuns: negru E1, alb G3, n H3, a G2, n H2, a E2, n G1, ko. Negru G3 este o eroare: alb D1, n H2, a G1, n H1, a F1.

Gheorghe Păun