XXV - DUPĂ 2 ANI...

XXV - DUPĂ 2 ANI...
DESIGUR, un titlu de genul „După douăzeci de ani” pe lângă trimiterea la romanul lui Al. Dumas, ar fi teribil de interesant și prin conținutul articolului în fața căruia ar sta.
Dar, pentru că încă nu s-au rezolvat chiar toate problemele legate de călătoria în timp (chestie de detalii...), deci nu putem spune cum va arăta GO-ul românesc peste două decenii, să ne mulțumim cu un scurt bilanț, acum, după doi ani de la apariția rubricii de față.
Mai ales că jubileul (ne aflăm la numărul 25 al lecțiilor de inițiere în GO) este însoțit și de o reorientare a rubricii de GO, inițierea propriu-zisă fiind terminată în acest stadiu.

De aceea, din ianuarie 1985, se vor prezenta probleme, partide, întâmplări din lumea GO-ului (cum va fi intitulată probabil noua serie de articole), într-o manieră mai puțin sistematică, mai puțin „pedagogică" poate, ca să spun așa, dar mai atractivă, mai anecdotică.
Dar, până atunci, bilanțul anunțat...
Patru capitole îmi par a fi importante în acest moment: publicații, jocuri, cercuri, asociație. În primele trei, rezultatele sunt notabile. Pe lângă rubrica din revista de față (lunar deci), există o rubrică de GO în revista REBUS (bilunar), iar probleme de GO apar aproape săptămânal și în VIATA STUDENŢEASCA. Ceea ce lipsește încă este o carte de introducere în tainele jocului (regulament, tactică, strategie, probleme, partide comentate), dar, din prima parte a anului viitor, poate chiar în primele luni, și acest gol va fi umplut. Editorul unei asemenea cărți va fi tot RECOOP-CENTROCOOP, producătorul frumoaselor jocuri de GO pe care - un mare succes al anului 1984 - le putem găsi în magazinele cooperației. Au apărut între timp și jocurile de la „Gutinul" - Baia Mare, cele pe care le anunțam ca iminente cu un an în urma. De notat aspectul important că ambii producători menționați au decis să-și dubleze numărul jocurilor planificate inițial a fi produse, cererea, iată, depășindu-le primele așteptări. Și, sunt sigur, peste un timp, vom putea consemna încă o dublare a producției de jocuri de GO.

În acest an au fost constituite și trei noi cercuri de GO: la Casa de Știință și Tehnică pentru Tineret din Brașov (condus de ing. Ghiță Tiberiu), la Clubul C.F.R., Str. Sindicatele Unite 1, Sibiu (condus de ing. Radu Gârbacea) și la Școala Generala 122, Calea Rahovei 40, București (condus de mat. Sorin Popescu). Acestea se adaugă celor trei cercuri existente din 1983, cele de la Casa de Cultură „Grigore Preoteasa" - București (condus de Gh. Păun), Casa de Cultură „V. Alecsandri" - Bacău (condus de ing. Mirel Rusu) și de la Casa de Cultură a Tineretului din Timişoara (condus de ing. Dumitru Ghiebaură).

Trebuie spus că, cel puțin în cercurile din București și Timişoara, tăria jucătorilor a crescut considerabil, ca urmare a existenței în aceste centre a unei oarecare documentații de specialitate și a prezenței unor jucători puternici, cum sunt dr. Walter Schmidt și dr. Andras Wenczel la Timişoara și Radu Baciu și Zhang Haitao (doctorand din R.P. Chineză) la București.
Din păcate, o confruntare oficială între aceste șase cercuri nu este încă ușor de organizat - și cu aceasta am atins ultimul capitol al bilanțului - din cauza inexistenței unei asociații naționale de GO, subordonată Federației de Șah, de exemplu. Consemnez ca și acum un an fraza „poate că anul care vine etc. etc...”. Mai ales că o asemenea asociație ar facilita și înscrierea GO-ului românesc în rândul celui internațional (aproape toate țările europene - ca să nu mai vorbim de cele asiatice - au asociații de GO); apropo: în 1986, campionatele europene de GO se țin la Budapesta (și în afara concursului propriu-zis se vor organiza, conform tradiției, turnee pentru jucători de nivel kyu, turnee pentru stabilirea tăriei de joc etc.).

În total, vești bune. Și nici nu se putea altfel, GO-ul fiind un joc mult prea frumos, complex și inteligent pentru a nu fi îndrăgit imediat de toți amatorii de jocuri. Și cine nu este amator de jocuri?...

Pentru a încheia „în termeni tehnici" rubrica „Inițiere în GO”, iată o problemă, aproape exagerat de complicată (dar tocmai de aceea mai realistă), preluată de la începutul volumului 2 al cărții lui R. Girault, „Traité du jeu de GO”, Ed. Flammarion, Paris, 1977 (atenție: cartea se găsește la Biblioteca Centrală de Stat din București, singura probabil într-o bibliotecă publică): în situația din diagramă, negrul a jucat la R18, amenințând cu capturarea pieselor albe de la Q17 și Q18. Ce credeți, poate albul salva aceste piese, conectând la Q19?
Răspunsul - sugerat de tonul întrebării - este NU și argumentul complet cuprinde următoarele 31 de mutări (!): negru R18, alb Q19, n R19, a O19, n N18, a O17, n N17, a P16 (capturează, dar...), n P17 (...face ca aici să apară un ochi fals), a P15, n Q14, a P14, n Q13, a O15, n N16, a P18 (altfel negrul joacă la N19 şi capturează), n N19, a P17, n N15, a P13, n O12, a Q12, n R13, a R12, n S13, a P12, n S12, a O13, n N13, a N14 (inutil, deoarece...) n Q11 (...îl pune în atari și negrul capturează). Ceea ce trebuia demonstrat.

GHEORGHE PĂUN