Partide cu handicap foarte mare (I)

ÎN PARTIDELE cu handicap foarte mare (8 sau 9 piese), jucătorul cu pietrele negre are pe fiecare latură câte trei pietre de handicap sau, cu alte cuvinte, albul nu poate juca pe margine fără a se apropia la o distanță de 3-4 intersecții de o piatră neagră. În partidele cu 6 și 7 pietre avantaj, albul are la dispoziție două laturi cu mijlocul liber, deci posibilități mai mari de manevră pe margine.

Avantajul mare în pietre se traduce printr-un avantaj foarte mare exprimat în puncte. În partidele susținute de jucători experimentați, de tărie egală, dacă negrul primește un avantaj de 8 sau 9 pietre, partida va fi câștigată, practic, sigur de negru, la un scor de peste 100 de puncte.

Se naște deci întrebarea ferească: cum se poate pierde efectiv o partidă cu handicap foarte mare, jucând cu pietrele negre?

Răspunsul este simplu: negrul pierde dacă face greșeli grave, în caz contrar albul nu are nici o șansă, oricât de bine ar juca. Acest fapt este desigur și explicația pentru reținerea întâlnită la jucătorii tari, solicitați să joace partide cu handicap foarte mare.

Pentru alb, situația de a depinde de eventualele erori grave ale adversarului nu este prea plăcută și implică o notă de pasivitate și hazard, în esență străină de spiritul jocului.

Vom considera aici erori grave mutări sau secvențe de mutări care duc la pierderea unor grupuri mari (de cel puțin 6-7 pietre) sau a unui teritoriu mare (de peste 15 puncte).

Dăm în continuare unele staturi care să-i ajute pe jucătorii mai slabi să evite erorile mari și implicit, pierderea partidei.

• Jucătorul care se bucura de un avantaj mare își poate permite să joace mai defensiv, comparativ cu o partidă fără handicap, și nu trebuie să se expună la riscuri prea mari. Aceasta înseamnă să evite luptele complicate, în care adversarul, ca jucător mai tare, va avea superioritate evidentă.

• Evitați pierderea grupurilor mari. În acest scop, după fiecare mutare a adversarului, evaluați situația pietrelor proprii pe întreaga tablă, apoi pe cea a pietrelor adverse. Identificați lanțurile de pietre legate ferm (prin pietre adiacente), examinați legăturile acestora între ele și eventualele posibilități pentru adversar de a le separa, urmăriți cum aceste lanțuri se integrează în grupuri mai mari de pietre și cum pot ele trai în cazul unui atac, evident, ținând seama de pietrele adversarului din apropiere.

• Dacă este atacat un grup mic și slab (una, două sau trei pietre), ce vă pare greu de apărat, renunțați de la început la acesta și jucați din exterior spre grupul abandonat, pentru a forța adversarul să facă mutări de consolidare în plus, asigurându-vă astfel o compensare potrivită pentru pierderea suferită. Acest mod de a proceda este de obicei mai avantajos jucătorului mai slab decât încercarea de a salva o piatră într-o poziție dificilă. Adesea, astfel de încercări nu fac decât să mărească dimensiunile pierderilor și să întărească pozițiile adversarului.

• Căutați să învățați din greșelile dumneavoastră și ale altora. Pentru aceasta, dacă aveți fericita ocazie de a juca cu un adversar atât de tare încât primiți un handicap foarte mare, notați desfășurarea partidei și, când aveți timp, refaceți partida, pe tablă sau numai pe hârtie, cel mai bine discutând-o cu alți jucători. La o analiză mai atentă, veți găsi multe faze când, schimbând o mutare proprie cu una mai bună, situația de pe tablă se modifica esențial în favoarea negrului.

Diagrama alăturată ilustrează cele spuse mai sus cu o secvență care începe cu mutarea 41 a albului într-o situație destul de echilibrată în jumătatea de jos a tablei și se termina cu mutarea 104 prin capturarea unui grup mare negru și cedarea unui sfert din tablă adversarului, o pierdere decisivă chiar și în cazul unui avantaj de 9 pietre .

Observați cum mutarea negrului 42 pe R5 lasă piatra albă 41 izolată, sprijină grupul celor trei pietre negre la K4, K5, L5 și păstrează opțiunea pentru mutări de apărare pe S4. Mutarea 50 a negrului pe S5 ar fi pus piatra albă 49 într-o situație dificilă. Albul nu se poate menține în colț, asigurând în același timp încercuirea pietrelor negre. Negrul ar fi trebuit să joace mutarea 58 pe S4, consolidându-și poziția și lipsind albul de posibilitatea de a forma un ochi pe margine. Încercarea albului de a captura grupul mare de pietre negre din colțul stâng nu prea are șanse în condiții de joc echilibrat. Planul albului se materializează aici numai datorită greșelilor repetate ale negrului. Mutarea 82 a negrului pe P5 ar fi asigurat viață pentru grupul lui (atacul albului la 93 cu capturarea pietrei negre 86 pe P7 se contracarează cu negru O6). Negrul scapă și ultimele șanse: dacă ar fi jucat în locul mutărilor 96 și 98 pe N7, grupul său mare ar fi fost salvat. După mutarea 101 totul s-a terminat pentru negru în această parte a tablei