RANKA 4

RANKA 4
Este vorba despre anuarul Federației Internaționale de GO pe 1988 (numărul 4 deci), numit RANKA după numele poetic, vechi, al GO-ului. Ca și anuarele anterioare (pe unele le-am prezentat în revistă) și cel de față începe cu un scurt editorial al președintelui federației, Shizuo Asada, din care voi relua două paragrafe. „Relatările despre dezvoltarea GO-ului în diverse țări, ca Islanda, Malayezia și România, prezentate în secțiunea «GO-ul în lume», fac mărturia progreselor în internaționalizarea jocului.

GO-ul este un joc straniu și minunat - chiar dacă nu poți comunica prin limbaj, schimbarea a câteva mutări albe și negre pe tabla de GO este suficient pentru a crea o prietenie care să dureze o sută de ani. Cu această convingere, Federația Internațională de GO își va continua eforturile de a promova înțelegerea reciprocă și schimburile culturale între popoarele lumii prin intermediul GO-ului în speranța de a contribui astfel la progres și pace pe pământ.”

Restul buletinului prezintă cel de-al nouălea campionat mondial de amatori, desfășurat la Beijing, în R.P. Chineză (a fost prima ediție organizată în afara Japoniei), între 12-16 mai 1987, precum și evoluția GO-ului într-o serie de țări (printre care și România, ceea ce a atras atenția și președintelui federației).

La campionatul mondial au participat 34 de jucători din tot atâtea țări. Iată ordinea finală: 1) Imamura (Japonia), Bin (R.R Chineză), 3) (Coreea de Sud), 4) Tsang (Hong Kong), 5) Choi (Canada), 6) Macfadyen (Anglia), 7) Kraszek (Polonia), 8) Song (Brazilia), 9) Pocsai (Ungaria), 10) Michel (Franța), 11) Heiser (Luxemburg), 12) Bogdanov (U.R. S.S.), 13) Rittner (R.F.G.), 14) Matsuda (S.U.A.), 15) Gosteli (Elveția), 16) De la Banda (Spania), 17) Westhoff (Olanda), 18) Wiltschek (Austria), 19) Garofalo (Italia), 20) Yeat (Singapore), 21) Matoh (Iugoslavia), 22) Laatikainen (Finlanda), 23) Tung (Australia), 24) Tan (Filipine), 25) Sgall (Cehoslovacia), 26) Johannsson (Suedia), 27) Bro-Jorgensen (Danemarca). 28) Phease (Noua Zeelandă), 29) Chairasmisak (Thailanda), 30) Yeo (Malayezia), 31) Quintero (Mexic), 32) Gilbert (Belgia), 33) Christoffersen (Norvegia), 34) Castro (Argentina).

De remarcat că Imamura câștigă pentru a doua oară campionatul (prima dată a fost în 1980), întrerupând seria de victorii ale reprezentanților din R.P. Chineză. De fapt, jucătorul chinez, clasat pe locul doi, a fost depășit la „SPA” (suma punctelor acumulate de adversarii întâlniți): în final, primii trei jucători aveau fiecare câte 7 puncte din 8 posibile - Imamura îl învinsese pe Yu Bin, acesta pe Lee, iar Lee pe... Imamura.
Trebuie subliniate, de asemenea, locurile fruntașe ocupate de britanicul Macfadyen și polonezul Kraszek (acesta din urmă, informatician de meserie, a câștigat în 1987 și campionatul european de GO computer, de la Grenoble!).

Să urmărim însă primele 40 de mutări (fig. 1) ale partidei dintre Imamura (alb) și Yu Bin (negru), câștigată de primul, prin abandon, după 290 de mutări. Comentările aparțin lui Ma Xiaochun, 9 dan, câștigător al campionatului în 1983.
Negru 5 este neobișnuită și arată intențiile lui Yu Bin de a controla centrul. Negru 11 este o mutare violentă - ideea uzuală era 1 în Dia. 1, dar negrul nu poate apăra colțul. Albul trăiește ușor în colț cu secvența 2 - 6, iar apoi, dacă trăiește și pe latura dreaptă, preia conducerea. În locul mutării 21 („greoaie”), negrul ar fi trebuit să joace ca în Dia. 2.
Dacă albul continuă ca în Dia. 3, albul coboară, pregătindu-se să atace apoi colțul. Oricum, negrul trebuie să joace aici, pentru a nu-l lăsa pe alb să joace în punctul A. Albul trece în față cu mutările 22, 24. Orice luptă în interiorul moyo-ului alb îl va ajuta pe acesta să se întărească. Negru 35 previne mutarea albă aici (foarte importantă) și ajută indirect și piesele negre de pe latura stângă, distrugând baza formației albe.
Albul atacă însă cu 36 și presiunea asupra pieselor negre este destul de mare (negrul nu poate coborî în sente în punctul B).
Gheorghe Păun