FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE GO 1

FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE GO

GO-ul este, probabil, cel mai vechi joc de inteligență din lume. Legenda spune că a fost inventat în China, acum 4 000 de ani, pentru a îmbunătăți aptitudinile mintale ale fiului împăratului Shun (2255 - 2206 î.Hr.).
Alte cronici, ceva mai realiste, atribuie jocul lui Wu, un vasal al împăratului Kieh Kwei (1818-1767 î.Hr.), același care ar fi inventat și cărțile de joc. GO-ul a fost bine-cunoscut în antichitatea chineză, mărturie fiind unele descoperiri arheologice, operele literare din acea vreme și chiar relatări amănunțite ale partidelor jucate la curtea împăratului între campionii provinciilor de est și de vest. La sfârșitul mileniului I e.n. au apărut în China și primele cărți de GO.

Varianta de joc ce folosea tabla de 19 x 19 a fost preluată în Japonia, acum mai bine de 1000 de ani, în jurul anului 740 e.n., în timpul împăratului Shomu, de către un anume Kibi Daijin, în urma unei călătorii în China.
La mijlocul secolului al XVI-lea, fusese înființată o primă „Academie” de GO. Când Tokugawa Iyeyasu a ajuns shogun, în anul 1603, el a încredințat conducerea “Academiei de GO” lui Sansha. Atunci, acesta a adoptat numele de jucător Honinbo, după numele pagodei în care locuia. Sub conducerea lui Sansha, jocul a căpătat forma sa modernă și Academia a obținut un prestigiu deosebit; cei mai buni jucători au fost aduși aici ca profesori, iar cei mai buni elevi deveneau profesioniști, câștigându-și existența ca jucători de GO pe lângă curțile nobiliare, dând lecții sau susținând jocuri demonstrative.

Academia și-a încetat activitatea la sfârșitul epocii şogunatului (1868), dar titlul de Honinbo a rămas ca unul dintre cele mai înalte titluri profesioniste din Japonia. Nivelul cel mai înalt, de 9 Dan, a fost atribuit numai de 9 ori în perioada de trei secole de existență a Academiei. Prin activitatea acestei Academii s-a ajuns la o creștere enormă a popularității jocului în Japonia și a forței de joc generale. Academia a dezvoltat sistemul de clasificare în «Dan» și «kyu», regulile de handicap și regula sacră de a nu se comenta în timpul partidei, ilustrată în modelul de picioare ale tablelor de GO, ce reamintesc o anumită floare a cărei pronunție are și semnificația de «nu vorbi».

Prima rubrică despre GO într-un ziar a apărut în Japonia, la 1 aprilie 1878, în „Yubin Hoshi”, iar probleme de GO au apărut din 1890.
Popularitatea jocului în Japonia a permis chiar sponsorizarea celebrului jucător chinez Go Seigen (numele chinez Wu Qingyuan), în 1928, de către guvernul japonez pentru a studia, o perioadă de doi ani, la Nihon Ki-in (Federația japoneză de GO). Deși acesta avea numai 14 ani, și în Japonia acelor ani foarte puțini jucători profesioniști reușiseră să devină Shodan (1 Dan) la acea vârstă, Segoe Kensaku - președintele Nihon Ki-in - a propus un meci test pentru un rang de 3 Dan. În al doilea meci test, jucat contra celebrului Meijin Shusai (9 Dan), cu numai 2 piese handicap, Go Seigen a învins cu patru puncte.

În toată acea perioadă, Go Seigen împreună cu Kitani Minoru, a dezvoltat o nouă concepție a deschiderilor în GO, care a reprezentat o nouă eră pentru lumea GO-ului profesionist. În 1933, Go Seigen a câștigat turneul celor mai buni 16 jucători japonezi profesioniști de GO, devenind challengerul lui Meijin Shusai. Meciul dintre ei a durat din 16 octombrie 1933 până în 19 ianuarie 1934 și Shusai a câștigat cu numai 2 puncte. În 1938, ca o consecință a ridicării noilor jucători și a retragerii lui Shusai, fără a avea succesori de valoare deosebită, acesta a cedat titlul Honinbo către Nihon Ki-in.